Fig. 41: Harta curenților marini din Marea Neagră
(http://www.rasfoiesc.com/hobby/pescuit/FACTORII-DE-MEDIU-CARACTERISTI17.php )

Marcarea cu emițătoare ultrasonice și urmărirea puilor de sturioni cu o rețea de stații automate de recepție a confirmat faptul deja cunoscut (Rosten et al. 2011; Paraschiv 2011) că majoritatea puilor folosesc Brațul Chilia pentru migrația spre mare. Cel mai rapid se deplasează puii de morun și de nisetru iar cel mai lent cei de păstrugă.
Acesta din urmă specie are un comportament pronunțat de a rămâne în fluviu un timp îndelungat. În anul 2014 patru exemplare de păstrugă marcate CWT au fost capturate accidental în luna aprilie pe Brațul Gogosu, în aval de Porțile de Fier 2, după ce se deplasaseră peste 200 km în amonte. La fel un alt exemplar de păstrugă populat în anul 2015 a fost capturat accidental în interiorul deltei, pe canalul Pardina – Stipoc.

Specific pentru migrația în aval a puilor de sturioni este că, exceptând momentele când se hrănesc pe fundul fluviului, deplasarea se face în partea superioară a coloanei de apă, la adâncimi de maximum 3- 3,5m. Acest comportament explică și justifică adoptarea unor perioade de 2- 3 săptămâni de interzicere a pescuitului în fluviu pentru a nu expune puii populați la capturare accidentală când se pescuiește cu unelte de suprafață.

Majoritatea puilor populați care ajung în mare rămân să se hrănească ăn apropierea gurilor brațelor Dunării în mare. Totuși un număr redus de exemplare, care din motive legate mai ales de densitatea de creștere și accesul la hrană distribuită în bazinele de creștere, aveau încă din crescătorie o stare de întreținere mai slabă sunt antrenate de curenții marini și ajung în zona coastelor din sudul Marii Negre, fiind înregistrate în zona gurii fluviului Sacharia cca 1% din exemplarele marcate capturate în acest proiect pilot. Caracteristic pentru aceste exemplare era faptul ca aveau o greutate medie mai mică decât exemplarele din aceeași specie capturate în cursul pescuitului de evaluare din zona Sfântu Gheorghe.

Circa 5 % din exemplarele marcate capturate în acest proiect pilot au ajuns pe calea curentului circular nordic în golful Odessa și în apropierea coastelor peninsulei Crimeea. Această răspândire nu este caracteristica nici uneia din cele trei specii, comportamentul dominant fiind în primii doi ani de hrănire în zona de vărsare a brațelor Dunării, care este foarte bogată în hrană naturală.

Pentru puii de morun este caracteristic faptul că după cca un an de hrănire foarte intensă în zona gurilor Dunării, ei se deplasează în larg urmând cardurile pe pești marini cu care se hrănesc. Puii de nisetru și cei de păstrugă rămân aici o perioada mai îndelungată (2-3 ani), aceasta fiind explicația că puii de nisetru marcaţi CWT au constituit peste 90% din puii capturați la Sfantu Gheorghe în cursul celor 4 campanii de pescuit de evaluare.