Datele experimentale și observațiile privind migrația în aval, răspândirea în fluviu și în mare, adaptarea la condițiile de mediu sălbatic, inclusiv capacitatea de a se hrăni cu fauna bentonică și cu pești, obținute de acest proiect pilot în premieră pentru bazinul Dunării și Marea Neagră, prin populări experimentale în fluviu, timp de doi ani, coroborate cu date recente obținute la populările experimentale din Franța (Acolas et al. 2011), Germania (Gessner 2015) și Polonia (Kolman et al. 2015), permit propunerea unor recomandări pentru un viitor regulament european pentru redresarea populaţiilor de sturioni critic periclitate.
• Se constată că vârstă cea mai potrivită atât biologic cât și economic pentru popularea de susținere este cu pui de sturioni de 3 – 6 luni, când capacitatea de adaptare, supraviețuirea și răspândirea în zonele de hrănire din fluviu și din mare este cea mai ridicată.
• În situații speciale se pot folosi și pui de 1 – 3 ani, vârste la care puii populați experimental în acest proiect pilot au dovedit o bună capacitate de adaptare la mediul sălbatic și o creștere asemănătoare cu puii născuți din reproducere naturală în fluviu.
• Se cunoaște azi că perioada de imprimare olfactivă pentru a recunoaște locul natal din fluviu este la sturioni similar cu specii de salmonide (Mills 1991; Shelton 2012), cea din primele 8 săptămâni de viată.
• Pentru a se asigura în cel mai înalt grad posibil reîntoarcerea sturionilor populaţi în fluviul natal pentru a se reproduce (în cazul Dunării inferioare împreună cu sturionii sălbatici), se recomandă incubarea icrelor embrionate, predezvoltarea larvelor și puilor în stații mobile (Gessner 2015) amplasate pe malul fluviului în apropierea unor zone de reproducere potențiale sau deja confirmate prin observații pe populația sălbatică încă existentă, alimentate cu apa direct din fluviu. Popularea se va face în aceste locuri din fluviu.
• Pentru a sigura un impact minim al sturionilor populați asupra diversității genetice a populațiilor sălbatice se recomandă controlul diversităţii genetice la toți reproducătorii utilizați pentru producerea puilor, prin analize genetice folosind markeri mitocondriali și nucleari adecvați (regiunea D-loop, microsateliți)
• Este imperios necesar ca populările de susţinere să fie însoțite de evaluări periodice la 2- 3 ani de la populare (Gessner&Arndt 2006, Gessner, Chevre&Rochard 2009), pentru a asigura corecțiile necesare ca urmare a situațiilor din diferite fluvii europene care au avut sau mai au sturioni, și din zonele marine în care puii populaţi migrează pentru a se hrăni, nu în ultimul rând pentru a reduce la minim capturările accidentale și mortalitățile prin pescuit industrial accidental în mare.
• Se recomandă luarea în considerare de către Comisia Europeana a organizării, sub auspiciile DG Mare și Societății Mondiale de Conservare a Sturionilor (WSCS), a unei Reuniuni care să examineze și să discute posibilitatea și condițiile în care repopularea și popularea de susţinere pentru refacerea stocurilor de sturioni periclitate critic să fie sprijinite financiar prin mecanismele specifice ale C.E.